Retman in psihoterapie

RETMAN in Psihoterapie

  • prof. univ. dr. Daniel David şi conf. univ. dr. Anca Dobrean

 

I. Tinerii şi sănătatea mintală

Probleme psihologice (ex. emoţionale, cognitive, de comportament) şi tulburările psihice reprezintă o suferinţă personală care are însă implicaţii majore la nivelul familiei, la nivel social şi la nivel economic (ex. prin costurile asociate tratamentelor, prin reducerea producţiei economice ca urmare a absenteismului la locul de muncă şi a concediilor medicale). Când aceste tulburări apar la copii şi adolescenţi, implicaţiile sunt şi uriaşe deoarece, netratate corespuzător, ele se cronicizează şi se pot menţine şi în perioada adultă, afectând astfel persoana şi starea sa de bine pe tot parcursul vieţii.

Aşadar, promovarea sănătăţii şi prevenţia problemelor psihologice şi a tulburărilor psihice sunt fundamentale la copii şi la adolescenţi. Acest tip de programe asigură o stare de bine şi de fericire copiilor, care se dezvoltă apoi în adulţi sănătoşi, cu o calitate a vieţii crescută. Dacă tulburările psihice există deja la copii şi adolescenţi, atunci este important să intervenim rapid terapeutic pentru a le trata, deoarece altfel se pot croniciza şi afectează persoana pe tot parcursul vieţii. Considerând toate aceste apecte, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi National Institute for Mental Health din SUA promovează ca prioritate asigurarea sănătăţii mintale a copiilor şi adolescenţilor.

Înscriindu-se în acest demers internaţional, Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie şi Clinica Universitară de Psihologie „Babeş-Bolyai – PsyTech”, sub coordonarea profsorului Daniel David şi-au focalizat atât resursele profesionale cât şi cele financiare (ex. Premiul I la Gala Premiilor în Educaţie – sub forma unui grant) pentru dezvoltarea unor metode psihoterapeutice educative inovative, care se adresează direct promovării sănătăţii mintale pentru copii şi adolescenţi.

II. Despre psihoterapie şi sănătatea mintală

Psihoterapia este intervenţia psihologică care urmăreşte: (1) optimizarea şi dezvoltarea personală; (2) promovarea sănătăţii psihice, a stării de bine şi prevenţia problemelor psihologice (ex. emoţionale, cognitive şi de comportament) şi a tulburărilor psihice (ex. tulburare depresivă majoră) şi (3) tratamentul problemelor psihologice, a tulburărilor psihice şi a celor somatice care implică factori cauzali psihologici (vezi David, 2012).

Psihoterapia raţional-emotivă şi cognitiv-comportamentală este o formă de psihoterapie prin care se obţin aceste rezultate terapeutice, modificând cogniţiile noastre iraţionale în cogniţii iraţionale. Ea a fost dezvoltată de Albert Ellis şi Aaron T. Beck, fiind astăzi cea mai practică formă de psihoterapie la nivel mondial, prima linie de intervenţie psihologică pentru majoritatea condiţiilor psihologice. Acest impact este riguros, suţinut de sute de studii de specialitate, sumarizate în metaanalize de referinţă (vezi Engels şi colab., 1993; Gonzales şi colab., 2004; Lyons şi Woods, 1991).

Cogniţiile iraţionale sunt (vezi Beck, 1995; Ellis, 1994; David şi colab., 2010; David, 2012): (1) gândirea rigidă, prin care ne formulăm dorinţele/scopurile în termeni de „trebuie cu necesitate, altfel nu pot concepe”; (2) catastrofarea, prin care considerăm că atunci când nu se întâmplă ceea ce credem că trebuie cu necesitate să se întâmple este „cel mai mare rău care ni se poate întâmpla”; (3) lipsa de toleranţă la frustrare, prin care „nu putem tolera” când lucrurile nu se întâmplă aşa cum noi credem cu necesitate că ar trebui să se întâmple şi (4) evaluare globală, exprimată mai ales prin autodepreciere („sunt prost”), deprecierea altora („ceilalţi sunt proşti”) şi a vieţii (ex. „viaţa este nedreaptă”), atunci când lucruri nu stau aşa cum credem noi că ar trebui cu necesitate să stea.

Aceste cogniţii iraţionale susţin apoi emoţii şi comportamente nesănătoase. Spre exemplu, atunci când sunt confirmate de viaţă trăim emoţii pozitive disfuncţionale, iar când nu sunt confirmate de viaţă trăim emoţii negative disfuncţionale. Emoţiile pozitive pot fi disfuncţionale, deoarece apariţia lor, prin elementul de „plăcere”, întăreşte gândurile iraţionale subiacente lor (vezi pentru detalii David, 2012).

Cogniţiile raţionale sunt (vezi Beck, 1995; Ellis, 1994; David şi colab., 2010; David, 2012): (1) gândirea flexibilă, prin care ne formulăm dorinţele/scopurile în termeni „preferenţiali şi de acceptare”; (2) evaluare nuanţată a lucrurilor negative, prin care considerăm că atunci când nu se întâmplă ceea ce preferăm „este rău, poate extrem de rău, dar nu cel mai mare rău care ni se poate întâmpla”; (3) toleranţa la frustrare, prin care „putem tolera, deşi nu ne place, situaţiile în care lucrurile nu se întâmplă aşa cum am prefera noi” şi (4) acceptarea necondiţionată a propriei persoane (ne acceptăm fără să ne evaluăm ca global ca persoane), a altora şi a vieţii şi evaluarea nuanţată a răspunsurilor noastre emoţionale, comportamentale şi/sau cognitive (ex. mă accept necondiţionat ca om, deşi comportamentul meu a fost unul greşit; ca urmare voi încerca să-l corectez”).

Aceste cogniţii raţionale susţin emoţii şi comportamente sănătoase. Atunci când sunt confirmate de viaţă trăim emoţii pozitive şi funcţionale, iar când nu sunt confirmate de viaţă trăim emoţii negative şi funcţionale. Emoţiile negative şi funcţionale (ex. îngrijorare, tristeţe, nemulţumire, regrete), spre deosebire de cele negative şi disfuncţionale (ex. anxietate/panică, deprimare/depresie, furie/agresivitate, vinovăţie) ne ajută să facem faţă situaţiilor negative cu care ne confruntăm (vezi pentru detalii David, 2012).

Modificarea cogniţiilor iraţionale în cogniţii raţionale este mecanismul principal prin care putem (1) promova sănătatea psihică – atunci când aceste cogniţii iraţionale există ca factori de vulnerabilitate, fără a fi prezentă încă psihopatologia – şi/sau (2) trata tulburările psihologice. Această modificare se face printr-un spectru larg de tehnici, discutate pe larg în tratatele de specialitate (vezi pentru detalii Beck, 1995; Ellis, 1994; David şi colab., 2010; David, 2012).

III. RETMAN şi psihoterapia          

RETMAN este un personaj asociat terapiei raţional-emotive şi cognitiv-comportamentale prin care aceasta se adresează mai eficient copiilor, adolescenţilor şi publicului larg. Primul concept RETMAN a fost elaborat la Albert Ellis Institute, SUA, în anii ‘80, în forma unui personaj de benzi desenate, reprezentându-l atunci chiar pe Albert Ellis (Calvin Merrifield şi Rebecca Merriefield: Call Me Retman and Have a Ball, 1979). Numele de RETMAN provine de la numele Rational Emotive Therapy (aşa era numită atunci această formă de psihoterapie cognitiv-comportamentală). Conceptul a fost reluat în anul 2008, cu aprobarea Albert Ellis Insititute, de către o echipă de psihologi români, coordonată de Prof. univ. dr. Daniel David. Echipa a dezvoltat inovativ şi programatic conceptul RETMAN.

Referinţe Bibliografice

Beck, J.S. (1995). Psihoterapie cognitivă – fundamente şi perspective. Editura RTS: Cluj-Napoca

David, D. (2010; coord.). Retmangia şi minunatele aventuri ale lui RETMAN. Editura RTS, Cluj-Napoca.

David, D. (2012/2006). Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale (ediţia II; ediţia I a fost publicată în 2006). Iaşi: Editura Polirom.

David, D., Lynn, S.J., & Ellis, A. (2010). Rational and irrational beliefs: Research, theory, and clinical practice. London: Oxford University Press.

Ellis, A. (1994). Reason and emotion in psychotherapy. New York: Birch Lane Press.

Engels, G.I. şi colab. (1993). Efficacy of rational-emotive therapy: A quantitative analysis. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 61, (6): 1083–1090.

Gonzalez,, J.E. şi colab. (2004). Rational emotive therapy with children and adolescents: A meta-Analysis. Journal of Emotional and Behavioral Disorders, 12, (4): 222–235.

Lyons, L.C., & Woods, P.J. (1991). The efficacy of rational-emotive therapy: A quantitative review of the outcome research. Clinical Psychology Review, 11, (4): 357–369.

Merrifield, C., & Merrifield, R. (1979). Call me Retman and have a ball. New York: Institute for Rational Emotive Therapy.

Sugestii pentru lectură suplimentară

Bernard, M. (2009). Programul educational Da, poti! Un curriculum de dezvoltare socio-emotionala pentru 4-7 ani. Editura RTS: Cluj-Napoca.

David, D., & Opre, A. (2013). Ghid de terapie raţional-emotivă şi comportamentală (traducere; prima traducere în 2003). Editura PsyTech: Cluj-Napoca (autori: Windy Dryden şi Raymond DiGiuseppe, 1990).

David, D., & Opre, A. (2013). Poveşti raţionale pentru copii (traducere; prima traducere în 2003). Editura PsyTech: Cluj-Napoca (autor: Virginia Waters, 1980).