O prezentare cu dinozauri. Cum să învingem anxietatea

II. O prezentare cu dinozauri

Cum să învingem anxietatea

•  scenariu şi text de Mihai Goţiu

Daniel vorbeşte la telefon cu Maria în timp ce se plimbă agitat prin cameră.

– O, aştept cu nerăbdare să-ţi ascult prezentarea despre dinozaurii din Transilvania!

– Mda, sigur…

– De când mi-ai spus ce vrei să pregăteşti, am căutat şi eu date despre asta. M-a distrat să aflu că cel mai mare dinozaur care a trăit pe la noi a fost botezat Maghiarosaurus Dacus, că…

– … da, …da, cu asta mă gândeam să încep…

– Şi am înţeles că trăiau pe aici şi crocodili uriaşi, şi rinoceri lânoşi, şi Zmeul de Haţeg, cum a fost botezat pterodactilul descoperit aici… Cică avengura aripilor era de 12 metri şi a fost al doilea ca mărime din lume, după cel descoperit în Texas…

– … da, da, Maria…

– Daniel, eşti în regulă? … nu ştiu… ai aşa o voce… cum să-i zic… descumpănită… speriată. S-a întâmplat ceva?

– … Nu, nu… n-am nimic, doar ce m-am trezit… am stat aseară până târziu, să mă pregătesc… daaa… nu, n-am nimic…

– Eşti sigur? Dacă vrei trec pe la tine şi mergem împreună la şcoală. Îţi împrumut nişte energie pe drum dacă ai nevoie…

– Ei, na… nu e cazul… mă spăl pe faţă şi îmi revin… ne vedem la şcoală… mă duc acum să mă revigorez. Servus!

– Cum vrei… Mi-ar fi făcut plăcere… Servus.

Daniel aruncă telefonul pe noptieră, se întoarce în pat şi îşi trage plapuma peste cap.

Iraţionalius e nervos. Ţipă, îndeosebi la Necesarus şi Descurajatus, dar şi la Catastrofus şi Frustratus.

– Netoţilor, neisprăviţilor, rataţilor! Neputincioşilor! De ce v-am trimis eu pe Pământ?

– Să-i sucim minţile lui Daniel, Întunecimea Ta. Să-l prindem în vraja minţii cea rele, să-l demotivăm şi să-l descurajăm, iar din deprimarea lui să crească puterea Întunecimii tale şi a Iraţionaliei.

– Şi ce-aţi făcut voi? Aţi dat bir cu fugiţii! V-aţi  târât pe pereţi şi pe geam ca nişte lipitori netrebnice în faţa lui Retman. Ah, şi m-aţi umplut de durere şi suferinţă!

– Iertare, mărite Iraţionalius. Slugile tale prea-supuse…

– Să tăceţi!

Îl fixează cu privirea pe Descurajatus, iar acesta se prăbuşeşte, chircit, icnind de durere pe jos.

– Ier…ta…re… prea… mă… ri… te…

-Necesarus, îl iei pe Catastrofus şi te întorci pe Pământ. Daniel trebuie să prezinte astăzi un referat despre dinozaurii din Transilvania, dar îi e teamă că nu se va descurca. Vreau să tremure de frică. Să nu ştie unde să se mai ascundă. Să n-aibă curaj să iasă din casă. Să i se încleşteze dinţii de frică. Mintea cea rea să pună stăpânire pe el şi din frica lui să crească forţa Iraţionaliei. Şi a mea!

Daniel stă pe marginea patului, cu faţa în pumni, când în cameră apar Necesarus şi Catastrofus.

– Salut, Daniel!

– Salut, iar voi? Ce mai puneţi la cale?

– Cum poţi vorbi aşa cu noi? Oare nu când ţi-e greu ai nevoie de prieteni?

– Sigur că da, prieteni… Și ce puteti face voi să mă ajutaţi?

– Dar care e problema ta, Daniel? Ce trebuie să faci de eşti aşa speriat?

– Să prezint un referat. E un concurs între clase. Vor fi toţi colegii de faţă. Eu îi reprezint. Şi profesorii. Şi Ana… Şi o parte dintre părinţi… inclusiv ai mei…

– A, asta e fenomenal! Înseamnă că trebuie să fii senzaţional! Trebuie să-i uimeşti! Trebuie cu necesitate să le spui lucruri nemaiauzite! Trebuie să-i faci să te aplaude în picioare! Trebuie să fii cel mai tare. E de neconceput altfel!

– Păi, vezi, tocmai asta e.. dacă nu iese aşa?… acum două săptămâni, când am propus tema, m-am bâlbâit la numele unui dinozaur şi toţi colegii au pufnit în râs… dacă greşesc iar?

– Dacă greşeşti?! Hi,hi,hi… Daniel va fi bătaia de joc a tuturor! Va fi groaznic. Colegii îl vor arăta cu degetul, pentru că din cauza lui au pierdut! Adversarii din celelalte clase vor râde de el! Hi,hi,hi… Îi vor spune Danielosaurus… hi,hi, hi… Ceilalţi părinţi îi vor compătimi pe părinţii tăi… Profesorii şi Maria vor fi dezamăgiţi… hi, hi, hi… Crezi că Maria va mai ieşi cu tine când vei fi bătaia de joc a tuturor? Crezi că o să-ţi mai poţi privi profesorii, colegii si părinţii în ochi… ah, Maria, nu poţi să  faci prezentarea! Ar fi o catastrofă! Ca-tas-tro-fă! Mă înţelegi! Ca-tas-tro-fă!

– Da, da… vor râde colegii de mine… îmi voi dezamăgi părinţii şi pe Ana… nu… hotărât lucru… ar fi prea ruşinos… nu sunt în stare să fac prezentarea…

– Nimeni pe Daniel nu-l poate ajuta

Să-şi facă prezentarea sa

Când gura o s-o deschidă

Toţi colegii or să râdă

Danielorosaurus îl vor striga

Părinţii şi Maria se vor ruşina.

Ha-ha, ha-ha, asta e mintea rea

Frica te-a luat în stăpânirea sa.

Să scapi de ea nu vei putea

Căci mare e Iraţionalia.

– Nu, nu pot să fac prezentarea… mi-e frică… mi-e prea frică…

Pe Iraţionalia, Iraţionalius cântă și el.

– Ha-ha. Ha-ha. Frica l-a luat la sânul ei

Să scapi de ea degeaba vrei,

Ha-ha, ha-ha, puterea mea

Mai mare e cu mintea rea!

Se aude ”Reeetman!”, și în cameră apare Retman.

– Salutare, Daniel. Te văd speriat…

– Salutare. Bineînţeles că sunt. Ţie îţi dă mâna să fii vesel. Că nu tu ai de făcut azi o prezentare. Nu tu o să te faci de ruşine. Nu de tine vor râde colegii, Maria, profesorii, părinţii. Nu tu o să fii bătaia de joc a tuturor….

– I-auzi la el… Iar ai lăsat mintea cea rea să-şi facă de cap! De parcă nu ţi-am mai spus că frica e din gândurile tale!

– Ţie ţi-e uşor să vorbeşti aşa…

– Ia, hai să punem un pic şi mintea cea bună la lucru. Cu ce te ajută pe tine faptul că ţi-e frică să vorbeşti azi în faţa colegilor, profesorilor şi părinţilor?

– Păi nu cu mare lucru, dimpotrivă…

– Vezi. Ti-e frică din cauza unor gânduri care sunt iraţionale. Gândurile care nu te ajută cu ceva în ceea ce faci nu au logică. Nu au legătură cu realitatea, dar îţi crează supărare şi temeri nejustificate. Spune-mi mai departe: de când te pregăteşti pentru prezentarea asta?

-De două săptămâni. Am citit mai multe articole, am văzut un documentar. Mi-am adunat imagini. Sunt chiar spectaculoase. Ha-ha… E una cu Struthiosaurus Transylvanica… El s-ar dori dinozaur, dar aduce mai mult cu un arici uriaş, cu spinarea cuirasată ca la blindate şi acoperită cu ţepi… E foarte haios… Şi Zmeul de Haţeg şi Magyarosaurus Dacus… ce nume… Cred că se vor distra colegii, dar nu de mine.

– Ei vezi, nu e chiar aşa greu sa-ţi revii. Totul e să nu te laşi în seama gândurilor rele: că o să greşeşti şi o să râdă lumea. Ei bine, se poate întâmpla să mai greşeşti, dar nu e ăsta cel mai mare necaz de pe lume. Necaz ar fi să greşeşti tot timpul. Să fii mereu nepregătit. Să-ţi dezamăgeşti mereu părinţii şi prietenii. O anumită îngrijorare e normală, dar şi îngrijorarea asta e bună dacă te motivează să te pregăteşti mai bine. Depinde doar de tine, să fi pregătit.

– Mda… chiar că  a fost o prostie să-mi fie frică doar din atât. Uneori pare așa de simplu cu retmagia asta a ta…

– Retmagia e în gândurile tale. Atunci când ţi-e frică, gândeşte-te că deşi există lucruri care ţi se pot părea rele, nu sunt însă cele mai groaznice şi cele mai rele lucruri din lume care ti se pot întâmpla. Pot fi lucruri care să te îngrijoreze şi te poţi pregăti ca să le eviţi pe cât posibil. Dar n-are de ce să-ţi fie frică. Îngrijorarea este una –  şi este bună când eşti în situaţii care te solicită -, dar frica este altceva şi nu te ajută. Dimpotrivă, frica te blochează. Poti însă accepta că, uneori, lucrurile nu se întâmplă chiar aşa cum vrei. Nici atunci nu e, însă, cel mai rău lucru. Vei avea bucurii şi satisfacţii în alte activităţi. Dar, mai întâi, faci tot ce poţi şi depinde de tine pentru a reuşi în ce ţi-ai propus.

– Da, acum mi se pare haios că mi-a fost frică…sunt un pic preocupat dar simt că asta mă ţine în priză.Cât despre voi. Hai, valea pe Iraţionalia! Şi spuneţi-i la ciudatul ăla care vă e şef că nu mi-e frică. Nici de prezentare, nici de el.

Necesarus şi Catastrofus strigă speriaţi şi dispar. „Reeeetman!”

Daniel ia telefonul şi o sună pe Maria.

– Servus. Ai plecat?… Ce bine! Hai pe la mine şi mergem împreună la şcoală. Mi-a venit o idee nouă cum să încep prezentarea şi vreau să-mi zici si tu cum ţi se pare, pe drum.